Ti s-a urcat in cap, draga!

This is the excerpt for your very first post.

Advertisements

Ba bine ca nu! Mi s-a urcat si in cap, si in brate, si in circa, peste tot! Si ghici ce, nu ma deranjeaza. Ba din contra- consider ca cei mai independenti copii (cam in jur de 2 ani jumate-trei se vede treaba) sint fix aia de au fost cei mai alintati, cei mai cocolositi, cei carora li s-a spus adevarul si nu au fost mintiti/pacaliti, aia care nu au stiu ce-i aia nu fara explicatii.

La inceput, am luat de buna tot ce mi se indica, am vrut sa fiu sotia perfecta, fiica si nora ascultatoare, dar habar n-aveam cum sa fiu mama buna pentru copilul meu. Asa ca n-am facut cosleeping, ba chiar faceam naveta intre camere de n ori pe noapte, alaptam la program- impus de altii nu de copil, mincam doar ce mi se dadea ca in rest otraveam copilul si eram vinovata de cel mai mic scincit bebelusului.

Au trecut citeva luni bune, cam pina la primii dinti ai copilului, cind am zis halt! Eu stiu ce-i mai bine pentru mine in primul rind, apoi daca mama e bine, va fi si copilul. Am adus patutul in camera, nu am fortat somnul neintrerupt de noapte (care a durat pina dupa doi ani) si am facut educatie cum am stiut mai bine si cum a vrut el mai bine. Actiuni si rezultate:

–          NU simplu nu a existat in discutiile noastre. Au fost lungi parlamentari, chiar daca de ce urile au aparut mai tirziu, am reusit sa anticipez. Astfel, a fost lasat sa puna mina chiar si pe fierul de calcat sau la aragaz- nu, nu am ajuns la urgente, caci s-a prins instant de pericol si nu i-a mai trebuit.

–         De-a busilea a mers in curte, in parc, la terase, oriunde, ba chiar pe scari inca de la inceput, astfel ca nu are teama de obstacole, este foarte precaut si se descurca in orice situatie. Dupa ce cade se ridica, se verifica, apoi striga Sint bineeee!

–         Tot din acele vremuri vin si degustarile- de pietre, nisip, frunze, mucuri de tigara sper eu ca nu, dar nu cred ca-i mai trebuie sa incerce si nici n-am avut vreun accident, caci a fost lasat sa descopere singur ca nu-i bun mai nimic din ce ar putea inghiti

–         Chiar daca nu imi raspundea nici macar cu vreun gest sau privire, caci de vorbit a inceput serios aproape de doi ani, eu i-am multumit, mi-am cerut scuze si tot felul de politeturi din astea de oameni mari inca de la inceput. N-are nici trei ani si le foloseste prea des acum! Se enerveaza daca nu-i raspunde cineva la multumesc

–         Plinsul este acceptat in orice forma si oricit, mai ales la mine in brate! Se descarca multumit, apoi imi cere singur sa vorbim despre cele intimplate si uite-asa nu acumulam frustrari. Toata lumea e fericita

–         Existe si momente de time out, atit de blamate parenting-rile astea noi, cind eu refuz sa-i mai stau in preajma- ma retrag sa ma linistesc sau il rog pe el sa meraga in camera lui sa se descarce. Asta ca sa evitam rabufniri. Consider ca sint sanatoase, in cazul nostru functioneaza si se lasa cu scuze si impacari simpatice

–         Atit de cocolosit a fost incit acum se incalta singur, isi alege singur hainutele dimineata, ma ajuta cu placere- ar face orice singur pentru ca stie ca poate, pentru ca are incredere in el, pentru ca nu-i e frica de greseala. Poate fi chiar enervant citeodata cind vrea sa cintareasca fructele in supermarket si in spate e coada de zece persoane, dar el poate!

–         Nu il cert pentru ca eu sint adultul si detin adevarul suprem! Mereu am discutat si am explicat- actiuni, fapte, consecinte. Am incurajat astfel sa spuna orice, fara teama de pedeapsa. E foarte sincer, iar daca inventeaza lucruri stiu ca are nevoie de cineva sa-i atraga atentia asupra minciunicii, ca sa nu se simt singur in lumea lui.

–         Nu am fortat lucrurile. A vrut lapte noaptea- ok, am mers asa pina la doi ani si trei luni. A vrut sa doarma cu noi in camera si sa nu adoarma singur- ok, trecerea se face abia acum la aproape trei ani si chiar daca se trezeste in toiul noptii, nu vine peste noi, ci ma asteapta in patutul lui sa-l alin. Olita vs pampers n-a fost o povara- de ce sa trezesti copilul in toiul noptii sa-l pui sa faca la olita, pret de citeva saptamini, ca sa se invete? Cu rabdare treci marea. El a refuzat singur scutecul miraculos! Devreme? Tirziu? Habar n-am si nici nu ma intereseaza, toate in ritmul lui si al nostru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s