Va rog, nu-mi mai mintiti copilul!

Cum sa cistigi increderea unui copil, daca dupa primele 5 minute de cind ati facut cunostinta, te prinde cu mita-n sac?

Primul test de gradinita:

Ajungem, nu ne intimpina nimeni, decit portarul. Desi alti copii veneau, erau controlati de asistenta, schimbati de parinti si poftiti in clasa. Noi stam pe scaunel, intr-un colt. Incerc sa fac lobby pentru ce va urma si explic ce minunat e in clasa in care intra toti copiii de virsta lui. Emotii. Tras de bluza si si muscat de buza. Asteptam. Apare directoarea care initial are potential de a fi placuta. Dar zdrang! Nu mergem in clasa aia (despre care mie imi povestise anterior ca e destinata grupei mici si deci, si copilului meu), caci are o idee aparent laudabila- il ducem la o grupa superioara ca virsta, pentru a fi preluat de cei mari si integrat de ei. Super! Doar ca pe holul rece, cu pereti albi, dar murdari, ca doar vine vacanta si atunci se face curatenie generala, cu scari ca de bloc ceausist copilul se blocheaza…

– Am nevoie la toaleta!

– Nu avem baie jos, trebuie sa mergi cu mine sus, intervine doamna abia cunoscuta

– Dar eu nu vreau sa urc, nu-mi place (sincer, nici mie!), hai sa cautam alta baie!

– Hai sus sa-ti arat nu stiu ce jucarii.

– Dar eu vreau sa fac pipi! (esti surda femeie? Copilul n-are chef de joaca, face pe el, de emotie, de necunoscut, de… prima data)

Intr-un final, dupa lungi astfel de replici intre surzi, cadem de acord sa raminem la sala de jos. Basca, ne arata si o toaleta special amenajata pentru copii.

–         Imediat in dreapta

–          Mami, uite ESTE toaleta si aici jos! (nu putea sa spuna asa de la inceput?)

–          Ei, o fi uitat doamna de aceasta, poate voia sa te duca la alta mai interesanta (nu, chiar te-a mintit, dar a vazut ca n-o da la pace cu tine si ai prins-o)

–         Vezi, hai sa-i spunem ca are baie si aici, e foarte frumoasa, s-o intrebam cum de a uitat!

1318640814204_pinocchioliar__sx455_sy455_Pe bune? Asa se cuceresc copiii la prima intilnire?!

Conving baiatul ca e foarte frumos acolo, ca il asteapta copiii la joaca si ca il astept pe hol, poate veni de cite ori are nevoie, ca nu plec nicaieri si ca azi ne dorim doar sa vedem despre ce e vorba, daca ne place si daca revenim. La prima tentativa de parasire a clasei, replica ingrijitoarei:

–         Nuuuu, dar cum sa iesi? Mami o sa se supere pe tine daca plingi. Mami a plecat si o sa vina repede, uite hai sa stam sa ne uitam pe geam sa o asteptam!

NU MINTIM COPILUL! SI NU TRECEM PESTE CUVINTUL MAMEI! Ce dracu o fi asa de greu? De unde pana mea stii tu ca eu o sa ma supar pe copilul meu si de ce sa stea ca-n Capra cu trei iezi rinjit la geam? Si in plus nici nu stie cum te cheama, ca n-ai avut bunul simt sa te prezinti- de ce ar avea incredere in tine?

Si in general, si cu cei apropiati am astfel de discutii.

NU, nu sint vesnic la doctor sau la farmacie, nu sint bolnava non stop doar pentru ca am iesit din casa! Ma duc sa-mi fac unghiile, na!

NU, nu merg acolo pentru ca nu-mi face placere, poti merge cu alte persoane cu mare drag din partea mea, dar nu pentru ca mi-e rau!

NU, nu voi veni dupa tine daca iesi in parc cu alte persone, decit daca iti promit eu, nu ma astepta la infinit ca o sa vin mai tirziu, sint pe drum in spatele tau.

NU, nu trebuie sa imparti jucariile tale, poti sa le tii cu dintii daca vrei, asta nu te face un copil rau!

Eu daca ii promit ceva copilului meu o fac doar cind stiu sigur ca o sa ma tin de cuvint! In rest, ii graiesc adevarul pe care il digera intre sughituri de plins si o ora daca e nevoie!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s