Clientul nostru nu este stăpânul nostru

Îmi amintesc cu câtă emoție mi-a mulțumit o doamnă că îi răspund la salut. Se întâmpla cu câțiva ani în urmă, când lucram în Guvernul României, la cabinetul unui ministru. Era femeie de serviciu și mai nimeni nu o observa prin biroul cel mare, după cum avea să-mi mărturisească.

Izabela“Mă văd doar când au scrumiera plină și îmi cer să le-o golesc. Nici un bună, nici mersi, nici la revedere. Dvs mereu ne zâmbiți și vorbiți cu noi”.

Unele dintre cele mai dragi amintiri din televiziune nu sunt autografele date pe stradă sau evitarea cozilor la medicul de familie, ci ședințele foto organizate ad-hoc în studio cu băieții de la prompter sau cu cei care îmi prindeau lavaliera.

Copiii mei știu să spuna “mulțumesc”, “bună ziua”, “scuze”, “te rog frumos” și tot ce înseamna respect și formule de politețe de când au început să vorbească.

Nu mă așteptam ca fix în domeniul educației private să mă lovesc de comportamente atât de necivilizate încât să fiu provocată să scriu despre asta.

“La școală se comportă la fel copilul dvs?” întreb când mi se reproșează de ce nu tolerez un comportament complet neadecvat într-o instituție în care se pune accent pe educația copiilor.

“Păi ce, eu aici plătesc, de ce să nu i se permită?!” mi-a raspuns părintele. (…) “Pentru mine momentan singurul avantaj este distanța între casă și locație”, avea să continue lipsa crasă de respect, omenie și apreciere pentru toate eforturile pe care le fac doamnele mele zi de zi, cu zeci de copii din clase diferite, de vârste diferite, cu teme, cerințe și așteptări diferite…

“E clar că există o nepotrivire de caracter”, mi-am zis.

Prestarea de servicii este o situatie win-win, părerea mea. Dacă ai nevoie de un serviciu și esti multumit de el, nu ești îndreptățit să dezbați/negociezi prețurile, pentru că nimeni nu știe costurile implicate mai bine decât cel care le stabilește. La piață parcă îți mai vine să te tocmești (deși eu nici acolo nu comentez, fiecare e liber să-și evalueaze munca și produsele asa cum consideră), dar în ceea ce privește educația copilului tău… Mai mult decât atât, dacă alegi să plătești un serviciu, nu înseamnă că ai doar drepturi și îl poți înjosi pe cel pe care l-ai remunerat, doar pentru că ai plătit! Remember, prestatorul de serviciu nu se cumpară, ci doar serviciul în sine! Take it or leave it, suntem mulți pe piață, sigur poți găsi ceva ce ți se potrivește!

Privirile cu scârbă, disprețul și aroganța nu au ce să caute în relația cu cel care te plătește sau cu cei pe care îi plătești! Nimeni nu ar trebui să permită sau să îți permită așa ceva!

curcubeuOricât ți-ai cunoaște valoarea și pe orice piedestal s-ar putea să fi fost pus, nu uita că a fi OM e lucrul cel mai de preț pe care și-l vor aminti ceilalți despre tine!

Iar mie îmi place să mă înconjor doar de OAMENI!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Advertisements

Ce face copilul meu după ce sună clopoțelul? 8 pași pentru siguranța lui și liniștea ta.

Sâmbătă, 19 mai

Ora 11.00

La club Elefănțelul curios- afterschool&more, sector 4

Intrarea este gratuită, însă accesul se face doar pe bază de rezervare la 0755.405.405

Vino și tu la petrecerea aniversară a clubului pentru copii pe care l-am fondat și îți voi oferi o sesiune informativă gratuită despre cum să alegi cel mai potrivit afterschool pentru copilul tău și pentru familia ta! Izabela (1)Indiferent unde alegi să îți lași copilul după școală, eu îți voi împărtăși din experiența sutelor de familii cu care am interacționat până acum și te voi îndruma la ce să deschizi ochii mari când pornești în această aventură!

De-a lungul timpului, am observat că adulții pe de o parte, și copiii pe de altă parte, prioritizează altfel aspectele pe care le au în vedere când aleg un afterschool- în definitiv, un mediu în care elevii își petrec cea mai mare parte din zi, de luni până vineri. Chiar dacă noi facem contract cu reprezentanții legali, beneficiarii serviciilor noastre sunt copiii! De aceea recomand părinților să vină în vizită însoțiți de copii, chiar de la prima discuție referitoare la înscrierea micuților la programele noastre.

Știați că instituțiile care acomodează copii înainte sau după școală nu mai sunt un moft, ci chiar o necesitate în zilele noastre? Îți voi da câteva motive serioase la întâlnirea noastră de sâmbătă, 19 mai, pentru susținerea acestei afirmații.

Sunt Izabela Caragea Marinescu și te invit să investești în educația copilului tău! Poți citi cartea mea de vizită aici.

Te invit la Ziua porților deschise- Elefănțelul curios împlinește 5 ani. Evenimentul, despre care poți citi și aici, este organizat în parteneriat cu trupa Juxi Magic, fondată de Dana Predu, mindfulness coach și autor de cărți și piese de teatru pentru copii.

Îți oferim un eveniment în care să îi tratăm pe oaspeții noștri cu cât mai multă ospitalitate, cu respect și le oferim un timp de calitate petrecut împreună, în familie. Fix de ceea ce beneficiază toți copiii înscriși în programele dezvoltate și implementate de club Elefănțelul curios.

Femeia legată la ochi

În urmă cu fix 7 ani, în ziua în care porneam pe un drum nou în fața lui Dumnezeu, am primit în dar de la mama mea acest medalion. legata la ochiUn cap de femeie legată la ochi. Pandant pe care ea însăși îl primise în dar de la mama ei. În acel moment nu mi-am pus întrebări, n-am stat să analizez semnificația acestei moșteniri, m-am bucurat doar că am și “ceva vechi”.

Zilele trecute, mi-am făcut si eu un dar, cititind pe nerăsuflate cartea Sandei Nicola, Carte de identitate. sanda nicolaI-am spus Sandei încă de la lansare că mă inspiră, că o consider o norocoasă acultând cele povestite cu prilejul lansării. În gând cred că i-am șoptit că este atât de curajoasă și de puternică de a reușit să aștearnă totul pe hârtie, ba chiar să ne ofere și nouă fărâmi din viața ei. De vreo trei ani încoace, îmi doresc să pot face și eu asta. Dar nu știam că avea să mă răscolească într-atât cele aproape de două sute de pagini. Doamne, în câte situații m-am regăsit! Până și sursa atacurilor de panică intuiesc că ar fi aceeași, dobândită într-o apă curgătoare însă.

Anii de terapie îmi par acum puțini și cred că ar trebui tratat cu și mai multă profunzime bagajul cu care venim din familia de origini. Am recunoscut în paginile acestei cărți modelul de parenting folosit în acele vremuri, cu precădere în provincie tind să cred. Deși mi-am idolatrizat familia și o vedeam perfectă. Presiunea perfecțiunii a fost însă prea mare și am ales să urmez un alt model, cu o generație mai devreme. Aș putea să-mi explic acum de ce îmi era rușine și mă făceam roșie ca racul opărit când trebuia să dau autografe în parcul Copou. Sau cum m-am conformat și mi-am văzut de carieră, sacrificând orice idee de a-mi întemeia o familie mai devreme de a-mi face un rost. Și foarte multe altele. Mi-am adorat meseria, “am vrut să le arăt eu” cum zicea și Sanda, m-aș întoarce oricând în televiziune și sunt sigură că acum aș fi ca peștele în apă. Ooo, teamă de succes, cum ai fost tu primită și tratată!

La pachet au fost și alte frici, transmise sau dezvoltate, ca teama de… bine, de exemplu. Cum altfel să traduc azi, după ce am tot purtat ocazional darul primit acum șapte ani? Admirăm familiile de odinioară, cuplul veșnic, care așteaptă și chiar atinge bătrânețile împreună, tânjim după happily ever after. Poate mesajul părintelui meu a rămas nedescifrat atunci, deși ne-am amuzat pe tema lui de câteva ori. Părinții știu exact sau poate doar simt, cât de bune ne sunt alegerile pe care le fac copiii. Eu am primit în dar o femeie legată la ochi, dar mereu m-am încăpățânat să văd mai mult decât trebuie.

Adevărul doare de cele mai multe ori. Alteori ne mai face și să zâmbim și ne mângâie chipul în dar de bună dimineața!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.