Și părinții mint câteodată (?)

Poate doar prin omisiune. Cel puțin în ceea ce mă privește.

Sunt recunoscătoare pentru programul meu flexibil zi de zi! Oricât ar fi de greu lucrul pe cont propriu, oricât mai visez câteodată la un job normal, cu venit si program fix și previzibil, nimic nu se compară cu libertatea de a-ți face programul cum vrei și știi mai bine în primii ani de mămicie.

Serba vesel

N-am mai fost de multă vreme la grădiniță la ora prânzului. Atâta bucurie pe fața unui copil nu cred c-am mai văzut! Și știu despre ce vorbesc, că eu cred că s-a inventat vorba “a te bucura ca un copil” după reacțiile băiatului meu cel mic. Și nu pentru că am venit să-l iau a chiuit de veselie, ci pentru că așa i-am promis și m-am ținut de cuvânt! De altfel, acestea au fost primele cuvinte când mi-a sărit în brațe: “Ai promis! Și ai venit înainte de ciorbă”. Well, long story short, ciorba verde de la grădi nu e demnă de papilele lui gustative:)

Copiii mei spun mulțumesc și când le aud șoptit Te iubesc!, așa de tare insist pe unele chestii pe care le consider bază în educația lor! Dar mai mult decât atât, mă bazez extrem de mult pe puterea exemplului. Nu i-am mințit niciodată. Nici măcar când erau mititei și aș fi putut să mă fofilez din casă, eventual să le zic că mă duc până la baie și să revin după ore bune.

-Mai stai un pic cu mine

-Nu pot, puiule, trebuie să merg și eu la birou. Uite, te așteaptă colegii la joacă.

-Bine, du-te și stai la mașină și mă aștepti!

-Vrei tu să mă auzi că-ți spun asta?

-Da, du-te și așteaptă-mă la mașină! Zi așa!

-Ok, mă duc la mașină.

-Bine, știu că mă păcălești și că nu stai acolo…

Cam așa decurg discuțiile cu cel mic în unele dimineți.

Desigur, pentru că nu avem de ce să ne ascundem de copiii noștri. Poate sunt treburi de oameni mari, poate că par că nu înțeleg, poate e mai ușor să ieșim din casă sau mai apoi să plecăm cu zilele fără să le povestim nimic din programul nostru de adulți, poate că e mai comod să nu cari tona de vinovăție pe umeri doar că i-ai văzut lacrima pe obraz înainte să-ți spună pa. Dar nu e ok deloc să-l minți, se va simți exclus, abandonat, îndurerat, ba chiar mai mic decât este!

Să luam de ex. un copil plecat pentru prima oară de acasă- cu bunicii, în tabără, fie chiar și într-o scurtă excursie. Este posibil să sară doar în brațele unuia dintre părinți când revine! Pentru că e preferatul lui și cel care-l alină de obicei? Nicidecum! Copilul este cel mai încântat de prezența părintelui care de obicei nu are timp să stea de vorbă cu el, care nu prea se joacă cu el, cu care comunică cel mai puțin. Pentru că a ajuns sa aibe mai puțină încredere în acesta, nu era singur că îl va găsi acasă, nu știa nimic din programul lui de obicei. Este părintele care i-a spus de-a lungul vremii că se duce până afară și nu s-a mai întors cu zilele. Este cel care i-a promis că se vine să-l ia acum, în câteva ore și a venit pe înserate Este cel care îi amintește veșnic că e mic sau nu e în stare să-și lege șireturile. Despre celălalt părinte, pe care doar l-a îmbrățișat în treacăt… în părintele acela copilul are încredere, știe sigur că-i va fi acolo, oricând și oriunde în drumul său.

Să devii acel părinte este un întreg proces, deloc ușor și pe alocuri dureros. Și nu doar mamele au aceste super puteri! Orice părinte poate fi stâlpul de încredere pentru copilul său.

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Advertisements

3 nunți și o înmormântare

Sau cum mi-am dat seama că nu mai am vârsta potrivită pentru 600 de km în aceeasi zi. Adică un dus-întors de acasă până în locurile de unde mă trag.

Izabela nunta

Doar de patru ori m-am văzut cu familia extinsă în ultimii șapte ani. La trei evenimente fericite, unde am dansat de ne-au sărit pingelele, până dimineața, când destine crude s-au unit întru vecie. Și ieri. Când am jucat cu toții cronica unei înmormântări așteptate, când tot pentru vecie am spus și un rămas bun. Chiar și aici, tot am mai făcut câte o glumă și am mijit zâmbete în colțul gurii. Pentru că suntem tare frumoși. Împreună. Cu fiecare an mai schimbați, mai mulți sau mai puțini, mai proaspeți sau mai încărunțiți, mai cunoscuți și mai apropiați. Dar așa mi-e ciudă că îi văd atât de rar, că am ratat reuniuni, întâlniri, momente pe care le văd mai apoi doar în poze.

Și nu sunt singura. Tot mai multă lume în jurul meu se plânge că nu-și mai vede familiile cu lunile, unii cu anii. Suntem atât de prinși în rutina zilnică, în activități programate, prea multe lucruri de făcut, de văzut, de cumpărat! Sinistrați la job, îmi spunea odată un prieten că suntem. Visăm cariere, notorietate, averi, vrem ce-i mai bun pentru copiii noștri, deși ei nu-și doresc decât să ne petrecem timp cu ei. Să ne vadă și să ne simtă fizic, nu în poze sau la telefon sau în jucăriile scumpe pe care le aducem seara în compensație. Ne vrem părinți perfecți, care dăm bine la public, pentru că putem face tot, chiar dacă uităm să mâncăm în ziua aia. Sau chiar să respirăm uităm de cele mai multe ori. Și timpul trece, și abia când pui poză langă poză observi schimbările, pentru că nu ai fost acolo să le trăiesti.

Sunt atâția oameni care nu au fost binecuvântați cu familii frumoase și numeroase. Și culmea, fix cei care le au, nu le prețuiesc.

Adu-ți aminte drumul spre casă, oriunde ar fi ea și asigură-te că treci mai des pe acolo!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Educație financiară. La curs

20-50-30.

Poate dacă aș fi știut mai devreme proporția asta, nu mi-ar fi trebuit o dramă ca să mă apuc să economisesc. Nu am însă un cont de economii sau vreo rezervă care să-mi asigure același nivel de trai dacă aș rămăne mâine fără sursă de venit vreo câteva luni. Am aflat de curând că asta ar fi ideal și caut soluții să implementez acest proiect personal! Dar mi-am asigurat familia în caz de dispariție a mea sau incapacitate de muncă. Dacă ramân sănatoasă, beneficiez de economiile mele după o anumită vârstă. Cei care predau atelierele Școala de bani suțin că asta ar trebui să facem, ca proiect de viitor apropiat.

Iar dacă vrem să trăim liniștiți și prezentul acesta minunat, este bine să fim mai atenți la veniturile și cheltuielile noastre. Multiple surse de venit sunt de dorit în zilele noastre, însă recunosc că mi-e dor de poveștile părinților cu loc de muncă stabil, salariu previzibil și concedii cu mult timp înainte planificate. Putem și acum să planificăm vacanțe exotice și alte achiziții importante. Dar cu mare atenție la detalii.

Revin la proporția de mai sus.

Am participat la Digital Parents Talk, editia cu numărul 12, eveniment organizat de Parenting PR. Patru profesori de educație financiară din BCR ne-au ținut în priză câteva ore, ne-au pus pe gânduri și ne-au făcut să analizăm serios cum arată planul nostru de economii. Sau măcar dacă avem vreunul.

scoala de bani.pngPrincipiul de care mă tot străduiesc să mă țin în ultima vreme este “Plătește-te pe tine prima dată“. Sugestia este ca 20% din veniturile noastre să le economisim, 50% să alocăm cheltuielilor curente, iar 30% să investim în creștere și dezvoltare personală (educație, divertisment și cadouri/donații).

Dar ca să economisim și să cheltuim ceea ce am economisit deja… eh, aici abia vine partea cea mai complicată. Recomandarea este să ținem o listă clară a tot, dar absolut tot ceea ce cheltuim. Cine face acest lucru se jură că a redus semnificativ cheltuielile nejustificate sau care treceau chiar neobservate. Eu n-aș putea să fac asta, cel puțin la mometul acesta, când businessurile noastre nu au stabilitatea dorită.

Știați că există aplicații pe smartphone-uri pentru lista de cumpărături? Acum am aflat și eu de listonic sau buy me a pie. Acestea promit următoarele avantaje:

  • economisim bani și nu cumpărăm sub impulsul momentului lucruri care nu ne folosesc,
  • salvăm timp prețios prin magazine pe care l-am pierde altfel, căutând ce ar mai fi de luat,
  • păstrăm o starea de spirit bună, pentru că ne asigurăm că nu am uitat nimic sau nu am cumpărat ceea ce deja aveam prin dulap,
  • protejăm mediul înconjurător, fără să mai risipim hârtie pentru listele clasice de cumpărături.

Și dacă tot am aflat pe cine să plătim primii când vine vorba de veniturile personale, am aflat și cum stă treaba când ești patron. Furnizorii, băncile, taxele la stat? Nooo, plătim la timp și corect. prima oară, angajații! Cu oamenii, aceasta resursă greu de găsit la un nivel și o calificare superioară, cu ei ne facem treaba dacă vrem ca businessul nostru să înflorească, dar mai important decât atât, aș zice eu, dacă vrem să nu rămânem veșnic angajați în propria firmă.

Despre antreprenoriat s-a vorbit în a doua parte a atelierului și, cel mai stăruitor gând cu care am plecat de acolo este să aplic pentru programul Start-up Nation.

Provocarea abia acum începe!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Misiunea mea

Se spune că și dacă ajuți o singură persoană prin ceea ce faci, este bine, mergi înainte!

baloane de sapunCând împărtășesc din experiențele mele, mă feresc să dau sfaturi sau să mă prefac atotștiutoare.   Știu sigur însă că întotdeauna vor fi părinți care se vor simți la fel de neînțeleși în anumite situații, cum am fost și eu, și tu, și el, și ea.

Am primit zilele trecute un mesaj care m-a emoționat până la lacrimi. O putere și o forță incredibilă m-au făcut să stau și mai dreaptă în misiunea mea.

Mulțumesc, draga mea A., mă înclin!

“Să știi Iza, că tot ce cunoști tu, toate gândurile bune către noi, pe care le așterni în scris… ajută mai mult decât îți poți imagina! Sunt situații când cred că nu sunt mamă bună pentru E. Sunt zile când sunt la pământ, mi-ar placea și as avea nevoie de ajutor mai mult, dar atât pot! La început eram toată cufundată în Internet și cărți despre parenting, creșterea copilului, diversificare, însă nu e ok. Erau zile când vedeam pe anumite grupuri cum toate mamele se lăudau că gătesc cel mai sănătos, toate sunt cele mai perfecte mame și eu mă simțeam tare prost.
Aveam zile când eram extrem de obosită, mă simțeam oribil că îi dădeam un pufulete de la organix sau un biscuite. Că deh.. toate faceau super mega home made biscuiți și se băteau cu pumnul în piept peste tot că nu ar da niciodată copilului nici măcar un biscuite de cumpărat.
Am încercat să mă organizez cum am putut și tot am dat greș. Și asta pentru că nu mi-am ascultat instinctul și eram foarte încordată să fiu perfectă! Prea multă informație, culeasă poate de unde nu trebuie, strică. Uitam să fiu EU, mama lui E.! Am renunțat la toate astea și m-am relaxat, m-am liniștit și îl cresc pe E. așa cum știu eu și cum cred eu că e cel mai bine.
Oameni suntem și nu putem fi perfecți 24 din 24, dar pentru E. eu chiar cred că sunt cea mai bună mamă❤
I love you pentru tot ceea ce ești și ce faci!
Ești un exemplu pentru noi toate!”

Vă aștept și pe voi! Găsiți detalii despre cum putem lua legătura aici.

Puteți alege să fiți informați despre ce mai scriu printr-un simplu click pe butonul Follow.

Ce facem cu copilul dupa ce suna clopotelul?

Cu mare bucurie am scris pentru EduPerformance despre nevoile copiilor, după ce termină activitatea școlară în instituțiile de profil.

Nu doar experiența de mamă am împărtășit-o cu voi, ci mai ales observațiile din lucrul cu copiii care ne trec pragul zilnic.

Elevii au nevoie de rutina, de exercitiu, de activitati extracurriculare care sa le largeasca orizontul si să le dea posibilitatea de a-si descoperi si perfectiona talentele. Dar au nevoie si de odihna, de joaca, de creatie, de libertate. Toate acestea intr-un mediu organizat si atent pregatit

Articolul este disponibil integral aici: Ce facem cu copilul dupa ce suna clopotelul?