Proiect Elefănțel- la final

Iubire. Siguranță. Independență. Autonomie. Putere de a zbura singur din cuib la momentul potrivit.

Sunt darurile cele mai de preț cu care poți crește un copil, ce îi vor fi de folos toată viața.

Vorbesc aici și despre ”copilul pe care îl construiești”, nu doar despre cel căruia îi dai viață.

Generația noastră a crescut în familii în care stabilitatea locului de muncă și siguranța sursei de venit nu trebuia să fie afectată de trecerea anilor. Eu cred că noi ne-am schimbat și că putem face foarte multe lucruri într-o singură viață!

Într-unul din primele interviuri pe care le-am acordat după ce am luat pauza de televiziune și m-am lansat în afaceri, mi se spunea că sunt „curajoasă și visătoare”. Da, sunt! Da, pot!

Izabela ElefantelCând am pornit la drum, în urmă cu mai bine de cinci ani, am știut că va veni și momentul în care clubul pentru copii pe care l-am fondat, Elefănțelul Curios, va putea să aibă propria independență astfel încât să fie un proiect viabil indiferent cine îl va coordona. La fel ca și un copil, clubul afterschool în care am pus speranțe, iubire, suflet, în care am zidit muncă și vise, a crescut sănătos și viguros, și-a făcut mulți prieteni și deja poate merge singur.

Mi-a plăcut mult să-mi folosesc experiența de jurnalist și de consultant în comunicare pentru a-i da glas, mi-a plăcut mult să-l îmbrac cu dragoste de mamă pentru a-l sprijini să facă pași fermi, am iubit să-l văd crescând la fel ca pe proprii mei băieți și ca pe toți copiii pe care i-am îmbrățișat atunci când îi așteptam de la școală pentru a ne continua după-amiaza împreună.

Acum a venit un moment special, o răscruce de drumuri în care Elefănțelul Curios va trece în grija a doi oameni cu suflet mare și experiență în lucrul cu cei mici, Corina și Cristi Măgureanu, eu păstrându-mi o vreme poziția de mentor. Clubul va crește frumos mai departe, sub ochii voștri și în inima mea. Știu că alături de cei doi noi prieteni ai elefănțeilor, dar și de echipa pe care am consolidat-o (căci Doamnele rămân pe poziție:) totul va fi perfect. Vă doresc mult succes în continuare!

Mulțumesc echipei mele, cu care acum rămânem într-o frumoasă prietenie pentru totdeauna!

Mulțumesc tuturor părinților care au avut încredere în noi, dar și copiilor dvs care mi-au marcat existența cu dragostea și sinceritatea lor!

Mulțumesc și colaboratorilor, pentru răbdare și întelegere!

Eu îmi voi continua activitatea de consilier personal și îmi voi valorifica experiența pe care am acumulat-o în ultimii aproape 20 de ani pentru a lansa ori susține noi proiecte.

Un prim proiect stă să fi lansat în perioada următoare, rămâneți prin preajmă!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Advertisements

Casa unde zâmbetul este singura regulă

În ziua în care pruncul cu părul ca aurul a venit pe lume, Mama a simțit că toți îngerii au coborât pe pământ și au înlănțuit o horă în jurul ei, pașii lor fiind purtați de vocile Zânelor care o înconjuraseră. Era primul ei copil și imediat ce l-a zărit printre lacrimile ce i-au umplut ochii de fericire a știut că îi va schimba viața, dându-i un sens ce o va împlini.

Micul Prinț a avut puteri imense încă de la început. Știa să-i aducă aproape oamenii dragi cu un singur scâncet, știa cum să primească jucăria preferată cu o simplă privire care ar fi topit și cel mai mare munte de piatră, știa să umple cu bucurie orice spațiu în care se afla. Lunile treceau, feciorașul trecuse de primul an, iar Mama se gândea că va veni și ziua în care nu va mai fi doar cu ea, iar o săgeată de durere i-a străpuns inima. Durere sau teamă? 13 iun
Nici ea nu știa prea bine, se mâhnea doar la gândul că feciorul va trebui să înfrunte o lume nu prea blândă. Și pentru că îngerii nu se odihnesc niciodată, i-a trimis Mamei un gând neprețuit
: „Ce-ar fi dacă aș reuși să fim împreună, dar totodată să aibă alături grămătici și dascăli care îl vor învăța și slovele, și muzica și toate cele pe care trebuie să le știe un Prinț?.

Într-una din zile, și-a luat pruncul de mână și a plecat să caute locul magic unde copilul ar fi putut crește frumos, unde ar fi putut să aibă mulți prieteni și unde să poată învăța multe din cele trebuincioase în viață.

Au trecut printr-o sală, a urmat alta și tot așa. Copilul nu dădea semne că ar fi fost fericit în niciuna dintre ele, spre mâhnirea Mamei. „Adică așa de rău o fi în lumea în care oamenii mari își trimit feciorii?, se întreba Mama, frământându-și mâinile cu care nu mai reușea să stăvilească bătăile inimi ce tremura de griji. Toate spaimele au luat sfârșit într-o zi când feciorul cu părul desprins din razele soarelui s-a așezat pe treptele unei case, apoi s-a zbenguit fericit prin toate încăperile.

„Asta să fie”, a strigat Mama, fericită că pruncul ei va fi în siguranță, va crește fericit lângă noii săi prieteni cu care va prinde și drag de învățătură.

În lumea nouă, casei ferite de cele rele îi spune afterschool, unde Mama a reușit să adune Prinți și Prințese, care vin fericiți zi de zi, după ce termină lecțiile cu Doamna de la școală. Se joacă, învață lucruri interesante, fac experimente, scriu teme și nu uită niciodată să râdă. Clipele lor sunt mereu pline de fericire, iar Mama feciorului cu păr auriu surâde ori de câte ori oamenii mari vor să afle cum a făcut ea ca să le ofere celor mici o bucățică dintr-o lume plină de bucurii, un loc unde zâmbetul este singura regulă.

Aceasta este o poveste frumoasă, scrisă de prietena mea, Maura Anghel, căreia i-au folosit drept inspirație ultimii cinci-șase ani din  viața mea împlinită, de mămică antreprenor. Foto credit Claudia Tremblay.

Dacă vrei să fie și povestea ta și ai nevoie de susținere și un imbold, participă miercuri, 13 iunie, începând cu ora 10, la webinarul Cum înființăm un afterschool, organizat de minunatele mame de la Work at Home Moms Romania, susținut de mine.

Înscrierile se fac la gabriela.rusu@wahm.ro, iar participarea nu impune vreun cost.

Vă așteptăm!

 

 

Clientul nostru nu este stăpânul nostru

Îmi amintesc cu câtă emoție mi-a mulțumit o doamnă că îi răspund la salut. Se întâmpla cu câțiva ani în urmă, când lucram în Guvernul României, la cabinetul unui ministru. Era femeie de serviciu și mai nimeni nu o observa prin biroul cel mare, după cum avea să-mi mărturisească.

Izabela“Mă văd doar când au scrumiera plină și îmi cer să le-o golesc. Nici un bună, nici mersi, nici la revedere. Dvs mereu ne zâmbiți și vorbiți cu noi”.

Unele dintre cele mai dragi amintiri din televiziune nu sunt autografele date pe stradă sau evitarea cozilor la medicul de familie, ci ședințele foto organizate ad-hoc în studio cu băieții de la prompter sau cu cei care îmi prindeau lavaliera.

Copiii mei știu să spuna “mulțumesc”, “bună ziua”, “scuze”, “te rog frumos” și tot ce înseamna respect și formule de politețe de când au început să vorbească.

Nu mă așteptam ca fix în domeniul educației private să mă lovesc de comportamente atât de necivilizate încât să fiu provocată să scriu despre asta.

“La școală se comportă la fel copilul dvs?” întreb când mi se reproșează de ce nu tolerez un comportament complet neadecvat într-o instituție în care se pune accent pe educația copiilor.

“Păi ce, eu aici plătesc, de ce să nu i se permită?!” mi-a raspuns părintele. (…) “Pentru mine momentan singurul avantaj este distanța între casă și locație”, avea să continue lipsa crasă de respect, omenie și apreciere pentru toate eforturile pe care le fac doamnele mele zi de zi, cu zeci de copii din clase diferite, de vârste diferite, cu teme, cerințe și așteptări diferite…

“E clar că există o nepotrivire de caracter”, mi-am zis.

Prestarea de servicii este o situatie win-win, părerea mea. Dacă ai nevoie de un serviciu și esti multumit de el, nu ești îndreptățit să dezbați/negociezi prețurile, pentru că nimeni nu știe costurile implicate mai bine decât cel care le stabilește. La piață parcă îți mai vine să te tocmești (deși eu nici acolo nu comentez, fiecare e liber să-și evalueaze munca și produsele asa cum consideră), dar în ceea ce privește educația copilului tău… Mai mult decât atât, dacă alegi să plătești un serviciu, nu înseamnă că ai doar drepturi și îl poți înjosi pe cel pe care l-ai remunerat, doar pentru că ai plătit! Remember, prestatorul de serviciu nu se cumpară, ci doar serviciul în sine! Take it or leave it, suntem mulți pe piață, sigur poți găsi ceva ce ți se potrivește!

Privirile cu scârbă, disprețul și aroganța nu au ce să caute în relația cu cel care te plătește sau cu cei pe care îi plătești! Nimeni nu ar trebui să permită sau să îți permită așa ceva!

curcubeuOricât ți-ai cunoaște valoarea și pe orice piedestal s-ar putea să fi fost pus, nu uita că a fi OM e lucrul cel mai de preț pe care și-l vor aminti ceilalți despre tine!

Iar mie îmi place să mă înconjor doar de OAMENI!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.

Ce face copilul meu după ce sună clopoțelul? 8 pași pentru siguranța lui și liniștea ta.

Sâmbătă, 19 mai

Ora 11.00

La club Elefănțelul curios- afterschool&more, sector 4

Intrarea este gratuită, însă accesul se face doar pe bază de rezervare la 0755.405.405

Vino și tu la petrecerea aniversară a clubului pentru copii pe care l-am fondat și îți voi oferi o sesiune informativă gratuită despre cum să alegi cel mai potrivit afterschool pentru copilul tău și pentru familia ta! Izabela (1)Indiferent unde alegi să îți lași copilul după școală, eu îți voi împărtăși din experiența sutelor de familii cu care am interacționat până acum și te voi îndruma la ce să deschizi ochii mari când pornești în această aventură!

De-a lungul timpului, am observat că adulții pe de o parte, și copiii pe de altă parte, prioritizează altfel aspectele pe care le au în vedere când aleg un afterschool- în definitiv, un mediu în care elevii își petrec cea mai mare parte din zi, de luni până vineri. Chiar dacă noi facem contract cu reprezentanții legali, beneficiarii serviciilor noastre sunt copiii! De aceea recomand părinților să vină în vizită însoțiți de copii, chiar de la prima discuție referitoare la înscrierea micuților la programele noastre.

Știați că instituțiile care acomodează copii înainte sau după școală nu mai sunt un moft, ci chiar o necesitate în zilele noastre? Îți voi da câteva motive serioase la întâlnirea noastră de sâmbătă, 19 mai, pentru susținerea acestei afirmații.

Sunt Izabela Caragea Marinescu și te invit să investești în educația copilului tău! Poți citi cartea mea de vizită aici.

Te invit la Ziua porților deschise- Elefănțelul curios împlinește 5 ani. Evenimentul, despre care poți citi și aici, este organizat în parteneriat cu trupa Juxi Magic, fondată de Dana Predu, mindfulness coach și autor de cărți și piese de teatru pentru copii.

Îți oferim un eveniment în care să îi tratăm pe oaspeții noștri cu cât mai multă ospitalitate, cu respect și le oferim un timp de calitate petrecut împreună, în familie. Fix de ceea ce beneficiază toți copiii înscriși în programele dezvoltate și implementate de club Elefănțelul curios.

Femeia legată la ochi

În urmă cu fix 7 ani, în ziua în care porneam pe un drum nou în fața lui Dumnezeu, am primit în dar de la mama mea acest medalion. legata la ochiUn cap de femeie legată la ochi. Pandant pe care ea însăși îl primise în dar de la mama ei. În acel moment nu mi-am pus întrebări, n-am stat să analizez semnificația acestei moșteniri, m-am bucurat doar că am și “ceva vechi”.

Zilele trecute, mi-am făcut si eu un dar, cititind pe nerăsuflate cartea Sandei Nicola, Carte de identitate. sanda nicolaI-am spus Sandei încă de la lansare că mă inspiră, că o consider o norocoasă acultând cele povestite cu prilejul lansării. În gând cred că i-am șoptit că este atât de curajoasă și de puternică de a reușit să aștearnă totul pe hârtie, ba chiar să ne ofere și nouă fărâmi din viața ei. De vreo trei ani încoace, îmi doresc să pot face și eu asta. Dar nu știam că avea să mă răscolească într-atât cele aproape de două sute de pagini. Doamne, în câte situații m-am regăsit! Până și sursa atacurilor de panică intuiesc că ar fi aceeași, dobândită într-o apă curgătoare însă.

Anii de terapie îmi par acum puțini și cred că ar trebui tratat cu și mai multă profunzime bagajul cu care venim din familia de origini. Am recunoscut în paginile acestei cărți modelul de parenting folosit în acele vremuri, cu precădere în provincie tind să cred. Deși mi-am idolatrizat familia și o vedeam perfectă. Presiunea perfecțiunii a fost însă prea mare și am ales să urmez un alt model, cu o generație mai devreme. Aș putea să-mi explic acum de ce îmi era rușine și mă făceam roșie ca racul opărit când trebuia să dau autografe în parcul Copou. Sau cum m-am conformat și mi-am văzut de carieră, sacrificând orice idee de a-mi întemeia o familie mai devreme de a-mi face un rost. Și foarte multe altele. Mi-am adorat meseria, “am vrut să le arăt eu” cum zicea și Sanda, m-aș întoarce oricând în televiziune și sunt sigură că acum aș fi ca peștele în apă. Ooo, teamă de succes, cum ai fost tu primită și tratată!

La pachet au fost și alte frici, transmise sau dezvoltate, ca teama de… bine, de exemplu. Cum altfel să traduc azi, după ce am tot purtat ocazional darul primit acum șapte ani? Admirăm familiile de odinioară, cuplul veșnic, care așteaptă și chiar atinge bătrânețile împreună, tânjim după happily ever after. Poate mesajul părintelui meu a rămas nedescifrat atunci, deși ne-am amuzat pe tema lui de câteva ori. Părinții știu exact sau poate doar simt, cât de bune ne sunt alegerile pe care le fac copiii. Eu am primit în dar o femeie legată la ochi, dar mereu m-am încăpățânat să văd mai mult decât trebuie.

Adevărul doare de cele mai multe ori. Alteori ne mai face și să zâmbim și ne mângâie chipul în dar de bună dimineața!

Daca ți-a placut articolul și vrei să mai citești ce postez, ai opțiunea Follow pentru blog și Share pentru Facebook.