Povesti de oameni mari in lumea copiilor

Omul de la catedra ar trebui sa-si inspire cel mai mult copiii. De cele mai multe ori, figuri de dascali raman adanc impregnate in memoria adultului de mai tarziu drept exemplul dupa care s-a ghidat in viata intr-o anume situatie.

Tocmai aceasta este ideea campaniei „Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”.

Colaboratorul permanent al clubului Elefantelul curios®, dar si al blogului, psih Emilia Popa, ne explica:

“Despartirea temporara a copilului mic pe perioade scurte de timp de realizeaza prin instituțiile de invatamant- cresa, gradinita, de la varste tot mai fragede. Copilul si toate nevoile acestuia (fizice, afective, de securitate) sunt raportate si indeplinite prin cadrul didactic. Acesta suplinește si face transferul copilului din mediul familial catre mediul social. Treptat, copilul devine autonom si independent, iar nevoile lui raportate la cadrul didactic de schimba. Copilul petrece cel puțin 4ore pe zi in prezenta cadrului didactic, pe care il investește ca fiind adultul responsabil de el. Treptat, devine un model și un reper moral.”

Ne luptam atata sa ii invatam pe cei mici cum sa sara in ajutor daca vad vreun om in suferinta, facem concursuri sa vedem care-i mai priceput si care are viteza de reactie cea mai mare si mai corecta, politicienii incearca sa introduca in curricula scolara ore de prim ajutor, dar profesorii, invatatorii, educatorii?! Ei insisi ar trebui sa fie doldora de cunostinte pentru a face fata in situatii extreme, pentru ca atunci cand un copil i se ineaca in clasa, de exemplu, si nu mai poate respira, sa stie exact ce are de facut in fata altor 30 de elevi care stau cuminti in bancute. Cunoasterea aduce stapanire de sine, viteza de reactie, corectitudine in manevre. Toate acestea pot salva vieti. Reveresul… peste 70000 de romani mor anual pentru ca nu au fost resuscitati la timp!

filmare CRRPrin amabilitatea directorului filialei sector 4 din cadrul Crucii Rosii Romania, Venera Vasiliu, am desfasurat la club Elefantelul curios un nou curs de prim ajutor la care au participat toti angajatii care interactioneaza zilnic cu zeci de copii, cadre didactice si nedidactice! Despre prima parte a cursului am scris aici.

Am aflat cu totii informatii pretioase despre cum se face corect resuscitarea (atat pe adult, cat si pe copii sau chiar bebelusi) si despre manevra Heimlich (la fel, pentru diferite categorii de varsta). Copiii, curiosi si foarte receptivi, au dorit ei insisi sa exerseze pe manechin, cu mentiunea ca nu ar trebui sa practice niciodata aceste manevre pe vreun coleg perfect sanatos, care nu se afla intr-o reala suferinta. Personalul clubului a primit cu responsabilitate fiecare indicatie de la reprezentantul Crucii Rosii, care preda notiuni de prim ajutor dupa cele mai recente norme europene. Au curs intrebarile, pentru ca fiecare adult s-a lovit, in cariera sa, de nenumarate cazuri si situatii neprevazute.

„Este recomandat ca fiecare dascal sa poarte in poseta sau servieta, pentru a le avea mereu la indemana, cateva lucruri esentiale: dezinfectant, apa oxigenata, fasa sau comprese sterile, plasturi. Exista si trusa de prim ajutor in miniatura care contine cateva obiecte esentiale. Este micuta, compacta, astfel incat sa poata fi purtata oriunde.” (Venera Vasiliu, director Crucea Rosie sector 4)

Cateva instantanee sunt deja publicate aici.

La curs a participat si o echipa de filmare de la Centrul National Media, care ne sprijina in demersul promovarii campaniei “Primul ajutor de la tine poate salva viata copilului meu”. Emisiunea „Specialisti in sanatate”, de la National TV si N24 Plus, va difuza sambata, 10 iunie, de la ora 10, un amplu material despre initiativa Elefantelul curios & Izabela Caragea Marinescu.

Advertisements

Cum gestionam corect febra mare din “boala sarutului”

Desi nu stiu sa fi fost un copil bolnavicios, fara sa fi bifat (la vremea lor) toata bolile copilariei, de cand sunt mama incep sa ma specializez in acest domeniu. Rubeola in diverse variante, varicela, mana gura picior, streptococi, diversi virusi- da-mi cateva simptome si deja iti pot spune in raza de acoperire a carei boli te invarti!

In urma cu ceva timp, m-am bazat pe opina medicului nostru si un pic (na!, eram doar la primul copil) pe intuitia mea si am lasat antibioticul in sertar, chiar daca febra care sarea constant de 39 grade imi tinea baietelul la pat. Sau, de cele mai multe ori, intins pe burta mea imensa de sapte luni de sarcina. Atat de atenta am fost la toate detaliile incat acum, la fix trei ani distanta, cand baietelul meu mic a inceput sa se simta din ce in ce mai rau, am stiut ca ne lovise iar… “boala sarutului”. Fara gluma, fara saga, mononucleoza nu se intampla doar la adolescenti, ci poate afecta si copiii mici!

Febra mare, stare generala teribil de proasta, ganglioni inflamati de-ti e mila sa-l mangai pe capusor, fara pofta de mancare, parca-l doare, dar nu stie sa-ti spuna ce-l doare… Ce mai, te apuca groaza cand vezi o mana de om care-si gaseste alinarea doar in bratele tale si doarme mult, doar acolo.

ancaAm cerut doctorului nostru cateva informatii pe care ar trebui sa le cunoasca oricine, fiecare parinte as zice, despre acesta boala. Anca Cochino este medic specialist pediatru in cadrul Pediasan si este, de obicei, la un apel distanta!

Trebuie sa stim ca mononucleoza este o boala infectioasa.

Numele bolii a ramas de pe vremea cand nu se facusera determinarile virusologice.

Se descria o boala infectioasa acuta cu semne si simptome specifice (faringita si amigdalia acuta cu depozite de puroi, cresterea de volum a ganglionilor in jurul gatului- ganglioni cervicali, uneori chiar cresterea splinei si ficatului). Iar in sange apareau in numar mare limfocitele atipice, reactive, cu un singur nucleu = mononucleare .

Inca din 1800 au fost descrise simptomele si semnele clinice, in anii ‘20 s-au descris aspectele limfocitelor, apoi, la sfarsitul anilor ’60, s-au facut determinarile virusologice.

Ce virus/virusi sunt responsabili?

In 90% din cazuri, virusul Epstein Barr (EBV) da semnele si simptomele specifice acestei boli. In 9-10% din cazuri insa, responsabil este Citomegalvirus (CMV). In cazuri foarte rare si alte virusuri herpetice si chiar virusul Coxsackie pot da manifestari de tip mononucleoza.

Care sunt semnele acestei boli? Cat dureaza manifestarea mononucleozei?

Simptomele frecvente pe care le putem identifica sunt: durere de gat, febra, stare proasta, oboseala. Dar sa stiti ca sunt diferite in functie de varsta.

Cu copiii mici de obicei boala este blanda, 20% din cazuri putand fi inaparenta.

Ca manifestari clinice, putem asocia cu o raceala: febra moderata-mare, 3-7 zile, oboseala, dureri de gat, crestera ganglinilor cervicali, dureri abdominale (rar) , dureri musculare (rar). Rareori se pot asocia rinoree, tuse. Inflamatia faringelui si amigdalelor poate da varsaturi la inceputul bolii. Uneori apare spenomegalie (creste splina) si este afectat si ficatul (cresterea transaminazelor)

La adolescenti si adulti tineri boala se manifesta mai zgomotos. Oboseala poate precede cu 2-3 sapatamani aparitia simptomelor: febra, angina cu puroi, durere de gat, adenopatii cervicale importante si dureroase, dureri abdominale, cresterea splinei, hepatita virala

Adultii peste 40 ani rareori pot face aceasta boala. Ca manifestari insa, aceastea sunt mai serioase: oboseala marcata, febra prelungita, dureri generalizate, icter

Stiu ca e cunoscuta drept “boala sarutului”? Cum ajung cei mici sa capete aceasta afectiune?

Virusul Epstein Barr se elimina prin saliva.

CMV se transmite prin saliva, sange, lacrimi si urina.

Copiii se infecteaza de obicei prin contacul cu secretiile infectate: jucarii, vesela, periute de dinti. Virusul ramane activ pe suprafete atata timp cat ele raman umede.

EBV are incubatie de 4-7 saptamani (33-49 de zile). Pacientul este contagios si putin inainte de aparitia simptomelor, iar o persoana poate ramane foarte contagioasa  si 6 saptamani dupa boala. Au fost descrise insa si cazuri (rarisime, curiozitati medicale!) in care pacientii, desi vindecati, au ramas contagiosi 12-18 luni.

Atentie insa! EBV si CMV raman in organism inactivi. In anumite conditii de scadere a imunitatii EBV se reactiveaza si atunci persoana devine iarasi contagioasa, dar nu face boala. Se descriu insa reimbolnaviri cu virus CMV.

Ce analize trebuie facute pentru a identifica corect diagnosticul, avand in vedere simtomele?

La aparitia oricaror semne de boala, mai ales cand vorbim despre copii mici, avem nevoie de recomandarea medicului! Abia apoi putem merge sa facem analize de sange si ecografii. Si exudatul faringian poate fi indicat. Chiar daca rezultatul este pozitiv pentru streptococ de grup A beta-hemolotic, se considera ca este colonizare si nu infectie, drept pentru care nu se trateaza. Daca s-ar trata ar parea o eruptie pe piele.

Se evita administrea anibioticelor cu molecula beta lactamica (penicilina, amoxicilina, cefalosporine) la pacientii cu mononucleoza!

Totusi, multe dintre simptome pot ingrijora, mai ales parintii! Ce tratament se recomanda? Cat timp suntem consemnati la domiciliu?

Boala este virala, autolimitata, se vindeca de la sine in 1- 4 sapatamani, in functie de varsta pacientului. Copii mici se vindeca cel mai repede, de obicei in 7-14 zile.

Nu exista tratament specific, nici vaccin. Tratamentul este doar suportiv: hidratare corespunzatoare, antitermice, repaus la domiciliu , odihna in pat la nevoie. Repausul la domiciliu este recomandat tintit, pentru fiecare pacient in parte, in functie de forma bolii.

Pot aparea complicatii?

La copiii competenti imunologic (fara boli si tratamente asociate care sa le afecteze apararea de infectii) sunt exceptional de rare spre inexistente complicatiile.

La adulti pot apare meningita, nevrita periferica, hepatita, ruptura de splina, anemie hemolitica scaderea marcata a numarului de trombocite.

Cum monitorizam copilul dupa estomparea simptomelor?

Se monitorizeza starea generala, gradul de toleranta la efort, apetitul. Dupa boala se evita eforturile mari, sporturile de performanta, antrenamentele, joaca prelungita (sarit, alergat, bicicleta, role, inot). Activitatea se reia treptat. Daca exista si crestere de splina sau afectarea ficatului, este bine sa se evite efortul pana la 2 luni cu monitorizarea revenirii la normal a splinei si normalizarea probelor de ficat.

Lectia de eticheta (partea a doua)

4Sunt inconjurata de zeci de copii zilnic, iar preocuparea principala este sa le diversific oferta educationala. Imi place sa le propun activitati din domenii diverse si cred cu tarie ca ei pot absorbi chiar si informatii… de oameni mari! Ii formeaza inca de pe acum, ii ghideaza, le deschide apetitul spre cunoastere si aprofundare, ii orienteaza inspre ceea ce ar putea deveni.

Am venit cu propunerea catre parintii cu care colaborez, la Afterschool, sa-i invatam pe copii despre bune maniere. Si am gasit echipa perfecta la scoala de buna maniere EcolageSimina Mayer este unul dintre lectorii scolii si este licentiata in Drept International Public. Interesul pentru protocol si eticheta s-a dezvoltat treptat, din momentul primei colaborari la organizarea evenimentelor publice gazduite de Familia Regala a Romaniei. In perioada 2013-2015, a ocupat pozitiile de Ofiter al Protocolului Regal si Consilier al ASR Principele Radu al Romaniei.

Cum ar trebui sa vina imbracati cei care stau in fata elevilor, la catedra, zi de zi?

“Pentru profesori sau educatori catedra este locul de munca, asadar, potrivit este ca acestia sa adopte tinute destinate mediului profesional. Sigur, lucrand cu copii culorile pot fi mai putin sobre decat cele purtate, de exemplu, de o persoana ce lucreaza in mediul bancar. Vom adapta asadar codurile vestimentare domeniului in care lucram, pastrand insa liniile directoare.”

Despre dress code am vorbit cu Simina Mayer aici.

Uniforma nu mai este un must in zilele noastre sau, daca exista, presupune un element comun cu insemnele scolii respective. Cum trebuie sa imbracam copii la scoala? Facem diferente intre ciclul primar, gimnazial si liceal?

“Decizia de a purta sau nu uniforma trebuie sa fie rezultatul consultarilor intre conducerea scolii si parinti. Cu toate acestea, chiar si in absenta uniformei este important ca parintii sa se gandeasca la faptul ca obiceiurile pe care ni le formam in copilarie ne urmeaza pe parcursul vietii. Cred ca aici intra si obiceiurile vestimentare. Fireste, facem diferente intre felul in care copiii sunt imbracati, in functie de varsta pe care o au, insa cred ca este important sa le explicam, pe de-o parte, ca exista o diferenta intre ce este potrivit sa purtam la scoala si ce putem sa purtam in timpul liber si, pe de alta parte, cred ca este important sa ii implicam in alegerea vestimentatiei inca din copilarie.”

Si parintii? Cum aparem si cum ne comportam, de exemplu, la o serbare scolara?

“Ne vom comporta asa cum am face la orice alt eveniment la care primim o invitatie. Inaintea serbarii putem intreba daca aducem ceva pentru festivitati sau daca contribuim in alt fel. Vom avea grija sa ajungem la timp, putem aduce un buchet de flori educatoarei sau profesoarei. Asa cum am face si la teatru ori cinematograf, vom inchide telefonul mobil pe durata serbarii. Cat despre ceea ce purtam, sugestia este sa nu purtam o tinuta casual, jeans sau pantofi sport. O tinuta smart casual este foarte potrivita pentru serbarea scolara.”

Care trebuie sa fie conduita invatatorilor si profesorilor in relatia cu elevii? Ce pot invata elevii de la dascalii lor?

“Impreuna cu parintii, dascalii sunt cei ce contribuie la formarea copiilor pe care ii au in grija.

Puterea exemplului functioneaza deopotriva pentru adulti dar cu atat mai mult pentru copii, deoarece acestia nu au inca ,,instrumentele” necesare pentru a distinge o conduita potrivita de una mai putin potrivita. Din acest motiv, dascalii trebuie sa poarte o tinuta adecvata profesiei pe care au ales-o, sa ii trateze pe elevi politicos si atent, sa mentina un ton si o forma de adresare politicoase. Toate acestea sunt elemente pe care elevii le vor prelua de la profesor si le vor transpune in propriul lor mod de a se comporta. Chiar daca paralela cu mediul de afaceri poate parea usor bizara, cred ca un dascal nu trebuie sa isi trateze elevii din postura de superior ierarhic ci sa se comporte ca un bun colaborator.”

In unitatile de invatamant interactioneaza oameni de tot felul: profesori, directori, parinti, copii mai mari sau mai mici, femei de serviciu, paznici etc. Ce facem cu salutul, cine pe cine? Cum este respectuos sa ne comportam cand intalnim pe cineva?

“In general, in spatiile in care mai multe persoane lucreaza impreuna, ordinea in care salutam are legatura si cu ierarhiile profesionale. Cu toate acestea, cand vine vorba de lucrul cu copiii, cred ca este mai important ce transmitem copiilor, si anume ca este politicos sa salutam pe toata lumea. In general, cel ce intra in scoala ii saluta pe cei ce se afla deja in incinta. Vom saluta deci paznicul atunci cand intram pe poarta. Cand vorbim despre sala de clasa sau cancelarie, cel ce intra ultimul ii saluta pe cei deja prezenti. Nu este necesar sa salutam de fiecare data cand intalnim pe cineva pe parcursul zilei. Este suficient salutul pe care il adresam prima data cand ne intalnim.”

Exista pauza de masa la scoala sau chiar se poate manca si de pranz, daca elevul este inscris in regim de semi-internat sau in programul Scoala dupa Scoala. Ce ar trebui sa stie parintii si copii cand vine vorba de pachetel si la comportamentul din sala de mese?

“Este important sa ii incurajam pe cei mici sa respecte regulile de eticheta la masa atunci cand mananca la scoala, sa foloseasca in mod corect tacamurile si servetul, sa retina ce alimente le este permis sa manance cu mana, de exemplu, tijele de legume. Daca mancam la cantina scolii, ne vom astepta randul pentru a fi serviti si vom multumi la final pentru portia primita.”

De la ce varsta este recomandat sa inscriem un copil la un curs de Bune maniere?

“Bunele maniere, o data invatate, ne insotesc din copilarie in viata de adolescent si mai apoi in cea de adult, acumuland, pe masura ce crestem, notiuni de eticheta din ce in ce mai diverse si mai extinse. Bazele acestor notiuni se pot deprinde, intr-o varianta adaptata varstei, inca de la gradinita, urmand ca ele sa fie aprofundate de copil pe masura ce creste. Din acest motiv, programa cursului pe care il predau este gandita pentru urmatoarele grupe de varsta: 4-7 ani;7-14 ani si 14-18 ani, in asa fel incat fiecare notiune sa fie insusita la varsta si in maniera potrivita.”

Simina Mayer ii invata si pe copiii inscrisi la Afterschool Elefantelul curios despre bunele maniere, iar la finalul modulului complet, absolventii sunt rasplatiti cu diplome intr-o ceremonie speciala.

Follow, like & share

Lectia de eticheta (partea I)

O viata monotona poate fi oricand sparta de o invitatie la un eveniment. Sau un interviu la un potential job nou. Sau o serbare a copiilor. Sau o masa festiva. Sau… mai stiu eu ce alte momente pe care le poti gasi apoi marcante pentru evolutia ta. Tind sa cred ca nu doar femeile se lovesc de vesnica intrebare “Eu cu ce ma imbrac?!”

SMAm stat de vorba cu specialistul, care m-a ajutat sa deslusesc corect dress code-urile care apar pe invitatii. Simina Mayer este unul dintre lectorii scolii de Bune maniere Ecolage si este licentiata in Drept International Public. Interesul pentru protocol si eticheta s-a dezvoltat treptat, din momentul primei colaborari la organizarea evenimentelor publice gazduite de Familia Regala a Romaniei. In perioada 2013-2015, a ocupat pozitiile de Ofiter al Protocolului Regal si Consilier al ASR Principele Radu al Romaniei.

“Atat pe invitatiile la evenimentele private, cum sunt de exemplu nuntile, cat si la evenimente profesionale, precum conferintele, sunt mentionate, din ce in ce mai des, coduri vestimentare. Adeseori, cu toate ca poarta denumiri diferite, ele denumesc aceasi tinuta. In mediul profesional, de cele mai multe ori intalnim lounge suit sau formal business attire ori tenue de ville sau smart casual. Sugerez ca tinutele casual sa fie purtate in timpul liber, iar nu la birou.

Lounge suit sau formal business attire presupune, pentru domni, purtarea unui costum de culoare inchisa, a unei camasi albe ori intr-o culoare deschisa, de exemplu bleu, niciodata insa a unei camasi cu model. Domnii vor purta de asemenea cravata si pantofi de culoare inchisa. Pentru doamne, acest cod vestimentar presupune purtarea unei rochii de dupa-amiaza ori a unui deux-pieces. Atat rochia cat si fusta vor avea lungimea sub genunghi. Vom purta pantofi inchisi, sandalele nefiind potrivite in contexte profesionale ori la evenimentele oficiale.

Un cod vestimentar intalnit in mediul profesional, mai putin formal, este tenue de ville sau smart casual. Domnilor le este permis sa poarte pantaloni de culoare gri, bej sau bleumarin alaturi de un sacou sau blazer, insotite de camasa, cu sau fara cravata. Doamnele pot purta o rochie de zi, pantaloni ori fusta si bluza, cu sau fara sacou. Nici domnii nici doamnele nu vor purta jeans sau pantofi sport.

Black tie este un cod vestimentar regasit pe invitatii la evenimente festive, care incep de obicei dupa ora 18. Pentru domni, acesta presupune purtarea unui smocking alaturi de camasa alba, butoni si papion, intotdeauna de culoare neagra. Este permisa si purtarea unui costum de culoare neagra, a unei camasi albe si a unei cravate negre. Doamnele pot purta o rochie de cocktail ori rochie lunga.”

Pentru ca interesul meu se indreapta spre zona de copii-parinti-educatie, am invitat specialistul sa raspunda la cateva intrebari utile atat pentru dascali, cat si pentru parinti.

Ce a raspuns, va spun in curand!

Follow, like & share:)

Cu rasfat, din vacanta!

Vine o vreme cand copiii se fac mari, nu te mai lasa sa-i imbratisezi pe strada, pleaca la casa la lor, iar tu ramai si te intrebi cand au crescut asa de repede. off in spatiu

Cam asa se simte si daca are doar 5-6 ani, sa stii. Cand pleaca intr-o vacanta prelungita, parca s-a dus in spatiu, nu alta!

Eu sunt modelul fara bunici la tara sau macar in alt oras. Bine, cam fara bunici de tot. Doar bunica materna saraca, sa-mi traiasca inca multi ani de-acum incolo sper, dar care a locuit mai mult pe la noi. Muream de ciuda cand reveneam la scoala, din vacante, si colegii povesteau grozavii cu si de pe la bunici. Asa mult tinem la ideea asta de “bunici la tara”, ca abia asteptam sa merg la sora bunicii, ramasa in casa batranesca in Dobrogea, la poalele Muntilor Macinului. Maturam curtea, miroseam lacramioare, mancam carceie din vita de vie abia data, struguri verzi si ma fascina sa scoatem apa din fantana, desi nu prea era buna la gust si era cam rece. Ba intr-o vacanta mare cred, m-am cerut lasata acolo. Nu stiu cat chef aveau de un plod mic, blond si bagacios prin ograda, dar tare imi placea sa merg cu verisorii mamei mele seara, prin sat!

Copiii mei sunt norocosi! Au si bunici la tara, aproape de Bucuresti, unde se joaca cu animale si culeg fructe si legume, dar si bunici in alt oras, fiind o aventura chiar deplasarea insasi. Cel mare s-a dat dus mai greu de acasa, legat fiind de fusta ma’sii, insa cel mic s-a adaptat mai usor, avand langa el persoana pe care o iubeste cel mai mult pe lumea asta, fratele cel mare.

Vacanta, in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.

De unde ma stiam mama panicoasa, care credea ca nimeni nu se poate ingriji mai bine de copii in afara de ea, am ajuns acum sa ma relaxez cu gandul ei micutii, au nevoie sa-si creeze propriile amintiri cu bunicii, fiecare cu felul lor de-a fi, cu obiceiurile pe care si le fac impreuna, cu jocurile si codurile lor secrete.

Am vrut sa aflu si parerea psihologului.

“Acest timp alaturi de bunici poate fi momentul lui de rasfat, in care buncii se pot raporta diferit la el. De foarte multe ori aud parintii spunand ca bunicii “ii strica” pe cei mici cu rasfatul! Dar fiecare dintre noi are nevoie de un moment in care sa primeasca totul neconditionat, nu-i asa? Amintirile voastre din copilarie sunt raportate la cat de mult rau v-au facut bunicii rasfatandu-va? Nu prea cred. Ajuns acasa, copilul va incerca sa aduca din comportamentele premise de bunici, dar daca parintii sunt perseverenti,  copilul va invata sa se raporteze diferit la persoane diferite, in functie de reactiile lor”, este de parere psih Emilia Popa.

Cum e mai bine sa procedam cu cei mici?

“Daca in trecut, dezvoltarea copilului mic (pana in 3, chiar 6 ani) era privita majoritar prin prisma dezvoltarii fizice, acesta putand fi crescut la bunici, gradinita cu program saptamanal, vecini sau alte rude in varsta, in prezent parenting-ul modern vorbeste despre relatia de atasament securizant, ale carui baze se pun in copilaria mica. Statul incurajeaza consolidarea acestei relatii prin politicile sale sociale, oferind posibilitatea parintilor sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani.  Dupa aceasta varsta, fiecare familie se organizeaza. Unii copii merg la cresa, altii raman in sanul familei, in grija bunicilor sau a bonelor. Insa mare parte a bunicilor de astazi, spre deosebire de cei din anii ‘90, sunt inca activi in mediul profesional. Astfel ca majoritatea copiilor merge spre sistemul educational, grupele baby fiind la mare cautare.”

Si totusi, avem VACANTELE…

“Vacanta este un moment in care copilul este in concediu de la gradinita/scoala, iar parintii, nu… Asa ca, pentru cei mici este un moment de bucurie, in timp ce, pentru parinti, poate fi un moment de incertitudine: Incotro deci? Vacanta,  in trecut, se petrecerea , indiscutabil, la bunici. In prezent, avem alternative: cluburi pentru copii, gradinite, sisteme de after-school, scoli de vara.”

Cum decidem pentru cel mic? Alegem noi, parintii? Sau luam hotararile impreuna?

Copilul se poate bucura si de momente alaturi de colegii sai, mergand o perioada la gradi sau after. Acest aspect este important, deoarece ii asiguram continuitate, stabilitate, rutina. Il ajutam sa nu iasa din ritm complet pe o durata mare de timp, sa relationeze si sa isi descopere colegii si in alte activitati decat cele care au loc in mod normal in timpul anului scolar.

“Vacanta ne poate oferi un moment de conectare cu cel mic, putem crea momente frumoase impreuna, daca organizam activitatile in asa fel incat sa ne bucuram impreuna de acest timp. Mergem in concedii, organizam seri distractive si week-end-uri interesante.

Vacanta este un prilej bun pentru copil sa experimenteze lucruri, sa stea in compania celor de care, in timpul anului, nu s-a putut bucura. Asa ca, daca suntem o familie functionala, atenta la nevoile noastre si ale celorlalti, ne organizam impreuna si facem un program.

Copilul poate avea sansa de a petrece timp in colectivitate in continuare. Sau, desigur, poate petrece timp cu rudele si bunicii, poate chiar pleca in alt oras, fara parinti!

Vacanta ofera un prilej copilului de a face lucruri variate, impreuna cu familia si nu numai. Putem investi copilul, intrebandu-l, oferindu-i alternative, educandu-l sa aleaga eficient si responsabil pentru timpul sau liber!”

Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

Sharing is caring!