24 de ore

Sunt zile și zile.

Câteodată fac atât de multe încât am impresia, dacă fac vreun bilanț mai spre apusul soarelui, că n-am făcut mai nimic. Ca să mă vindec complet de vinovăția asta implantantă atât de abil de multe situații din trecutu-mi glorios, m-am decis să le pun pe hârtie, cu liniuță de la capăt.

Mamă de doi copii de grupa mică și clasă pregătitoare:

Ora 00.00

Dacă am călcat în ceva norocos în ziua ce tocmai s-a încheiat, miezul nopții mă găsește deja în pat, visând la zilele când ma voi putea trezi iarași când am eu chef, chiar și în weekend. Da, căci ceasul lor biologic, de mine doar deformat de trezirile cu noaptea-n cap, nu-i lasă să doarmă mai mult de ora 7 nici în Sfânta Zi de Duminică!

IMG_3598Ora 05.45 (cu variațiuni pe temă începând cu ora 04.57- bioritm defect, clar!) Sună alarma, dacă apucă să sune si nu-s deja cu ochii cât cepele.

Cafea, deschis tv, scrolling pe telefon, închis tv să nu mă deprim cu noaptea fix în cap, spălat, machiat, aranjat păr, îmbrăcat.

Ora 06.30 Aprins lumina în toată casa, cu speranța că măcar azi se vor trezi de bună voie. Nu renunț nicând la această speranță, năzuiesc că atunci când îți dorești ceva din tot sufletul, tot Universul lucrează să se întâmple sau ceva de genul ăsta.

Ora 06.40 Încă mai sper.

Ora 06.45 Mă apucă disperarea, în prind pe primul care începe să se foiasca, îl avertizez gentil că urmează să-l îmbrac, apoi trec la acțiune. Liber, treci la baie! Neeext! Cu următorul procedez cam la fel, în funcție de cum s-a dozat norocul mâncat când eram mică. Sunt cazuri când unul decide să plece în pijamale si urmez acelasi procedeu de schimbare automată în mașină, în fața unității de învățământ.

IMG_6768Ora 07.00 Coborâm cu toții la masă. Mic dejun pe alese, pe culese, maximum două varinte ca să nu pierdem vremea, pachet pentru școală, verificat două ghiozdane, ascuțit creioane pe alocuri (nu că-i suflu în fund, dar mă relaxeaza activitatea!), pachet pentru școală (fi-v-ar laptele si cornul), ups am mai zis deja, dar mai bine double check, dus haine și bagaje la mașină, grăbit din cinci în cinci minute copiii, gen În doua minunte plecăăăm.

Ora 07.35 All a booooard! Copiii deja au învățat primele înjurături clasice de la mine, din trafic. Să nu cumva să audă prostii printre alte părți!

Ora 07.50 Lăsat primul copil la școală

Ora 08.00 Încep negocierile la masa rotundă. Dar azi cât stau? Dar de ce să rămân la grădi? Să știi că nu manânc nimic! Vezi că te țin strâns strâns de picior și o sa mă trimită doamna acasă, cu tine! (s-a întâmplat O data si nu mai scăpăm de precedentul ăsta) Bine hai să te iubesc! Staaaai, nu te-am pupat de țspe milioane de ori! Pa mama paaa

Orele 08.30- 16.30 Am fugit toată viața mea de program de birou, și iată- 8 ore! Am zile însă când fac si zeci de km numai în București, de la o întâlnire la alta.

Pentru business- Proiecte, întâlniri, planuri, strategii, calcule, idei, aprovizionare, întâmpinare aprx 30 de copii zilnic Doaaamna, știi ce o să fac în weekend. Doaamna, M nu-mi dă fix jucaria asta, Doaaaamna uite ce bluză cu paiete am, Doaaamna, S nu mă lasă să stau cu el la masă etc etc.

IMG_7872

Și așa mi-s dragi toți, că stau să ascult păsurile fiecăruia! Apoi iar angajați, salarii, pontaje, contracte, ședințe scurte de lucru, planificări de vacanță, telefoane, suna telefonul, sunăăă non stop, colaboratori, furnizori, bani, grupuri de whatsapp, mesaje… Vreau să scriu și pe blog! Pff, nici azi nu-mi iese! Poate scot măcar ceva din Draft.

Pentru acasă- măcar nu mai trebuie să preiau copiii de la școală și grădiniță! Spălat, curat, mâncare- cumpărat, făcut, flori, curte, câine, scări, multe trepte de urcat și coborât toată ziua! Măcar scutesc niste exerciții la sală! Oare pâine mai avem? Feliată musai, că altfel iar se arde în toaster.

IMG_5153Trebuie mereu să #amtimp și pentru mine! Tot în intervalul ăsta orar înghesuit. Salon, coafat, vopsit, unghii, tonifiere, psiholog, coaching, cafele. Ah, iar am uitat să mănânc. Măcar niște ciocolată neagră, să mai capăt un strop de energie.

Îți dai seama cum e să trebuiască să-ti alegi dimineața o singură variantă de ținută valabilă și inspirată pentru toate cele enumerate mai sus, în condiții meteo de cele mai multe ori necunoscute? Greu, tare greu pentru o femeie pe care cade dressingul și tot n-are cu să se îmbrace!

Ora 17 Trezit copil din somnul de după amiza. Cu tot tacâmul de urlete, dar decât să încercăm somn de noapte pe la 11-12, mai bine îl sacrific așa. Luat mama de nouă și proaspătă- să ne jucăm, să spunem poeziile de la grădi, să alergăm, să decupăm, să ne împușcăm, diverse, ușurele…

Ora 18 Copil mare ajuns acasă. Deci doi copii în preajmă care nu și-au vazut mama o zi întreagă și vor să stoarcă acum tot ce-a mai rămas in ea. Masă de seara. (Când fac de mâncare? Nu știu exact prin ce interval orar să strecor. Dar fac!) Cu depănat amintiri de peste zi. Mai mult eu, că ochii cei mai mici sunt beliți în televizorul prost inspirat pus în bucătărie.

Ora 19 Baie. Mai mult duș decât cadă, că se face multă apă pe jos și cine mai are chef să strângă? Sau spumă, vai! Doar bideu câteodată. Că de acum sunt mari, căteodată se descurcă și singuri. Dacă nu vine apa prea fierbinte. Cu periuță de dinți cu tot. În gură, nu în bideu. Ți nu cu apă caldă în gură, bleah. Ora menționată este visul oricărui părinte normal la cap, care visează la o viață după ce adorm copiii. Visează am zis!

Ora 20 (Vis din nou. Ora zic.) Povestea de seară. Copilul cel mare învață să citească. O perioadă greu de suportat deopotrivă atât pentru cei care știu să citească (parinții), cât și pentru amarâții de frați mai mici care vor și ei să li se spună o poveste cu propoziții. Întregi! Nooo, la noi durează cam o oră o mică povestioară, pentru că fratele mai mare învață să CI-TEȘ-TE! Deci mama e cu ochii și urechile în cel puțin patru, pentru că inevitabil trebuie să-l țină ocupat pe cel mic și să urmărească cu mare interes (mă prefac) ce-a dea zecea minune a lume!

max Ora 22 Îmbrățișările vor fi fost efectuate, pupicii de nopate bună vor fi fost plasați, te iubescurile in toate limbile cunoscute până la vârsta asta vor fi fost spuse.

Doamne ajută! Ar mai fi mers și un pahar de rose, dar mi-e că nu mai nimeresc patul. Măcar să mai citesc (coerent) câteva pagini din colecția de cărți de pe noptieră. Cu puțin noroc, în noaptea asta mă trezesc doar de doi pipi. Sper că nu pe lângă!

Și, dacă aș mai fi avut chef și ochi să mai scriu vreo două rânduri, aș fi povestit și programul tatălui copiilor din dotare.

Advertisements

Destinatie de vacanta: Kenya- tips & tricks

Sunt suficiente blogguri si pagini de facebook cu recomandari de calatorie si tare le multumesc pentru asta. Dar iarasi pregatim o destinatie nu tocmai la… moda, asa zice. Si nu gasesc toate informatiile de care am nevoie la un loc. Revin cu detalii complete dupa ce se va fi incheiat minunata vacanta ce sta sa inceapa.

IMG_8834Asa mi-am amintit ca sa si anul trecut, cam pe vremea asta, mi se intampla acelasi lucru. Urma sa plecam in Kenya, Mombasa– zona de plaja, dar si un parc national pentru safari. Am povestit despre aventura aici. Era pe vremea cand urma sa merg la Spitalul clinic de Boli infectioase si tropicale Victor Babes sa ne program pentru vaccinuri. Dar nici nu stiam ce sa cer, pentru n-am gasit aceste informatii niciunde. Am facut programarile timid si asa am ajuns, cu trei saptamani inainte de plecare, la epidemiolog. Am plecat de acolo cu un carnetel galben, pe care urma sa-l prezentam in caz ca ne intreba cineva la intrarea in tara africana, in care am bifat un vaccin pentru febra galbena (valabilitate 10 ani) si unul pentru febra tifoida (valabilitate 5 ani). Am chestionat-o serios pe doamna doctor, cu riscul de a parea stupida, dar m-a asigurat ca nu am cum sa port bolile, ca doar n-o sa vin ca tantarii in geamantan, avand in vedere ca acasa aveau ma astepte doi copii mici. Cum ma temeam si de malarie, am cerut tratament si pentru acesta, desi nu ar fi obligatoriu, ca in cazul bolilor mai sus mentionate. Din pacate, la noi nu se gasesc medicamentele recomandate. Dar am reusit sa le procuram, cu reteta, din aeroportul din Amsterdam, acolo unde am avut escala.

Asadar, apropo de timpul de calatorie. Din cele 10 zile programate pentru vacanta pe continentul african, prima si ultima zi se petrec pe drum. Varianta noastra a cuprins trei zboruri dus cu KLM (2 ore si 45 de minute pana la Amsterdam) si Kenya Airways (8 ore pana in Nairobi). Si pentru intoarcere am petrecut cam acelasi timp in avioane si aeroporturi. Stateam cu inima stransa pana sa vad avionul companiei din Kenya, dar ca am fost impresionata e putin spus. Pe rutele intercontinentale au ultimele tipuri de aeronave, supraetajate, cu spatiu suficient si conditii mai mult decat decente chiar si la clasa economica. In Nairobi te izbeste o caldura sufocanta de cum iesi din aeroport si, daca pleci din tara in anotimpul rece, cu am calatorit noi, poate fi putin socant pentru corzile vocale. Am petrecut escala de 3 ore si jumatate in zona de plecari/sosiri interne, care arata cam… dezolant. Abia am reusit sa facem rost de o sticla imbuteliata de apa. Inca o ora de zbor pana in Mombasa si vacanta urma sa inceapa, cum altfel decat cu un „private shuttle”. Adica un fel de minivan, plina de praf, cu majoritatea geamurilor blocate sau macar foarte greu de deblocat (manual, desigur!), exclus aer conditionat, cel mult cu o trapa minuscula pe care ai fi preferat sa nu o deschizi niciodata. Eram sase persoane cu aceeasi destinatie spre hotel. Cine a nimerit pe bancheta din spate- adica fix eu!- a trebuit sa faca eforturi serioase sa ramana lucid, cu creierul oxigenat in cele cateva ore cat a mai durat calatoria de la aeroport catre resort.

Mare parte din orasul Mombasa n-am apucat sa-l vedem, c-am ajuns imediat in port. Stiti cum arata bacurile care traverseaza Dunarea la noi? Imaginati-va o ambarcatiune de vreo-trei patru ori mai mare, la fel de rudimentara. Cat stateau masinile la rand, incolonate, alaturi un staul de vreo 10 pe 10. Acolo se adunau oamenii. De culoare. Cu bagaje, multe bagaje. Isi facusera cumparaturile din piata din oras si porneau spre satele lor sa le revanda cel mai probabil. Cu geamantane si saci imensi umblau pe cap femeile. Barbatii le insoteau agale pe majoritatea. Pesemne sa se asigure ca vin inapoi, sau nu stiu, ca de ajutat nu le ajutau in niciun fel. La naiba, niciunul nu cara nimic! Si nici nu prea i-am vazut sa faca mare lucru. In fine, asta-i deja alta poveste.

Dupa ce am trecut cu bacul, mi-am mai revenit din pseudo-lesinul de cald si praf urnit de adierea palmierilor din pamantul prajit de atata soare. Recomandat a avea servetele umede racoritoare si macar un evantai. Mai ales ca soseaua aglomerata de tuc-tuc-uri (un fel de scutere mai mari, acoperite, cu inca vreo doua locuri in cel mai fericit caz), dar si manacata de vremuri (sau cu astfat de calitate indoielnica), nu iti permite sa depasesti 40 km/h viteza medie. Astfel ca orice calatorie dureaza. Tot raul spre bine, pentru ca oricum timpul se dilata in fata ochilor, caci inevitebil ramai intepenit in pitorescul de pe marginea drumului. Fii-miu al mare cand a vazut pozele a exclamat: „Mamaaa, e mai multa mizerie decat pe strazile noastre. De fapt cred ca e cea mai mare mizerie de pe planeta Pamant!”

Dintre variantele de excursii optionale am fi putut alege sa vizitam si Mombasa. Dar n-am facut-o pentru ca am hotarat sa ne dozam timpul si sa-l umplem cu alte atractii. Oferta „Tur de orasa Mombasa” include vizite in partea veche a orasului, la Muzeul Fort Jesus, la poarta locala, la portul vechi, la Canalul Likoni, precum si la un atelier local de sculptura in lemn. Se promite si timp liber pentru comparaturi. Costa 40 euro/persoana, insa tariful poate fi si mai mic (pana la 25 euro/persona) daca exista sunteti in gasca. Turul poate fi completat cu o Cina traditionala si o croaziera. La restaurat meniul contine fructe de mare, iar „croaziera” consta intr-o plimbare la bordul unei barci traditionale africane numite DHOW, pe canalul Tudor, acompaniati de muzica africana. Turul se incheie in jur de ora 20 si costa aprx 100 euro/persoana.

Am ales insa un tur al Insulei Wasini, care promite si un spectacol in mediu natural, oferit de delfini. Deplasarea pe apa se face intr-un DHOW (ambarcatiune traditionala) motorizitat. Pentru cine se stie cu rau de mare, mai bine nu incercati asta! Incantata am fost de sesiunea de snorkeling in arelaul Parcului Marin Kisite Mpunguti. E groaznic de dificil si obositor sa inoti printre valurile ample de 2 m ale Oceanului Indian. IMG_9371Am avut noroc ca unul dintre insotitorii nostri parca era trait in apa, nu pe uscat, si mai mult ne-a tras (pe mine si cativa turisti la fel de „buni” inotatiri) atarnati de un colac imens de salvare. Doamne, cum facea baiatul ala free diving, oau! Am ajuns la un petic de nisip pe care ne-am tras sufletul un pic, bucata ce avea sa sa fie inghita de flux in cateva ore. Excursia in largul coastei continua pentru a repera delfinii, iar pe insula se ofera un pranz cu preparate pe baza de fructe de mare. Se poate vizita Insula Wasini, mai ales pentru interactiunea cu localnicii si pentru padurea de mangrove. Tariful este 125 euro/persoana.

Ca tot vorbeam de vazut si viata subacvatica, pentru scufundatori exista Diving center The Crab, in Diani Beach, detinut de niste britanici relocati in Kenya. Profi si accesibil.

Tot prin agentia locala Diani Tours&Safari, condusa de o britanica, am ales sa facem Safari in parcul National Tsavo de Est. Odata ajunsi in Africa, e musai sa vezi viata salbatica! Am ratat doar rinocerii si leoparzii. Soferul ne preluat de la resort cu noaptea-n cap, pe la 5 si jumatate. Cei 100 de km pe autostrada Mombasa- Nairobi par ca dureaza cat un drum spre Budapesta din Bucuresti, dar dimineata inca e racoare si ai impresia ca ai o calatorie chiar decenta. Cand incepe sa dogoreasca soarele, ei bine, abia atunci incepe greul.

Tsavo Est este cel mai pare parc din Kenya- se intinde pe 13747 km patrati. Ca si atractii ce pot fi bifate: Aruba Dam (o intindere de apa unde vin animalele sa se adape), Raul Tsavo, Yatta Platou, Mdanda Rock, Lugard Falls, Voi seasonal River.

Pe drum ne-a oprit la un „magazin de suveniruri”- musai de luat o masca, o bucata de lemn de abanos, un cosulet sau figurine cu the big five, sau un tricou cu Pole Pole („incet, incet”- acolo toata lumea e in slow motionJ) sau cu Hakuna Matata (daca stii aceste expresii, esti prietenul lor!), ceva, orice, tot trebuie sa cumperi! Am ales sa vizitam si un sat de Masai (mai degraba o reproducere a unei astfel de asezari, pentru ca totul era organizat pentru turisti). Daca esti mai slab de inger si crezi ca nu te poti abtine sa nu pleci acasa cu promisiunea de infia vreun copil amarat, mai bine zi-i soferului sa treaca mai departe.

Taita hills sanctuary este o intindere de 24.000 ha, cu un peisaj arid de savana, cu dealuri in zare, plina arbusti spinosi, acacia rataciti pe ici pe colo sau paduri intregi, mlastini, populata de elefanti, lei, maimute, zebre, girafe, antilope, gazele, struti si alte specii de pasari. Cel mai dificil de gasit au fost leii, care ni s-au aratat spectaculos pe dealuri, ca-n scena din Lion King. O familie intreaga ne urmarea din toate colturile, ba chiar doi dintrei ei, mai tineri pesemne, s-au apropiat atat de mult si parca ne-au avertizat cu niste ragete de toata… spaima!

Am ales sa stam peste noapte la un fel de resort in mijlocul pustietatii (Saltlick lodge), cu niste casute priponite in varful unor piloni masivi de cativa metri inaltime. L-au contruit astfel probabil sa fie siguri ca nu ne bat in geam musafiri nepoftiti. Si infricosatori. Printr-un tunel subteran se pot urmari animalele care vin la adapat la un lac din apropiere. Sunt cateva ferestre mici, asigurate cu gratii sanatoase, care dau exact inspre lac.

Apropo de cazare, e bine sa va procurati de acasa adaptoare pentru prize (din cele cu trei picioruse), ba chiar si aparate pentru pastilele impotriva tantarilor, tot cu acelasi tip de capat pentru priza. Musai, mai ales in safari, sa aveti creme, sprayuri, lotiuni (gen Autan tropical) impotriva ganganiilor de tot felul.

Toata aventura a costat 445 dolari/persoana/doua zile

Ne-am inteles foarte bine cu soferul. Poate si pentru ca i-am oferit un pranz. Si ca nu intelegea prea multa engleza, cine stie. Dar a fost amabil si ne-a invitat la el acasa peste cateva zile. IMG_9382De nerefuzat o asemenea oferta, sa mai vezi si viata adevarata, pe langa tot ce e amenajat in scop turistic. Am lasat datele la hotel, ca ti-e teama sa pleci asa oricum intr-o tara atat de straina. Asa am mai ajuns si intr-o alta localitate, la alta familie, de unde am plecat cu mainile tatuate spectaculos cu henna, de catre o tanara de culoare extrem de talentata. Mi-a cerut 2 dolari pentru munca ei. I-am oferit 10. Am crezut ca lesina de emotie.

Asa ca daca aveti valabilitate la pasaport de cel putin sase luni pana la data de retur, Kenya poate fi o destinatie perfecta pentru anotimpul rece de la noi. Noi am ales sa mergem prin agentie. Ah, sa nu uit, selectati optiunea all inclusive in locurile de cazare, ca de iesit pe strada, la plimbare, sa gasesti ceva fast food sau sa incerci vreun restaurant pe cont propriu… noi n-am indraznit.

Galeria foto aici.

E voie sa te plictisesti, copile!

Observ din ce in ce mai des ca ai nostri copii nu mai au timp liber. Iar cand il au, nu stiu ce sa faca cu el.

Ma plictisesc, eu ce sa mai fac acum?” Aud asta foarte des de la unul dintre copiii mei, pentru care m-am straduit mereu sa-l preocup, sa-l coordonez catre activitati care sa-l dezvolte armonios, sa-i stimuleze mintea si diverse capacitati. A venit al doilea copil pe lume. Da, am descoperit ca iubirea nu se imparte la doi, ci se multiplica. Dar ia hai sa vedem cum multiplicam timpul. Iaca nu se poate. Cu maaare mirare la inceput, am observat ca asta mic stie ce sa fac cu timpul lui liber si singurel cateodata!

O stiti pe aia cu murdarirea este buna? Eu am transformat-o in plictiseala este buna.

Da, copile, cateodata iti face bine sa te si plictisesti, daca asa vrei sa numesti tu pentru inceput, timpul tau liber cu care nu stii ce sa faci! Iti face bine sa stai in vacante si sa-ti numeri de zece ori degetele daca vrei, te mai poti juca si singur si nu-i musai sa facem activitati cu zecile de pagini sau sa mergem la nu stiu cate optionale pe saptamana. Iti face bine sa te uiti pe geam din masina si sa numeri copacii sau masinile albastre, nu iti trebuie musai diverse jocuri pe care sa le aplic cu tine. Nu trebuie sa fiu prezent, eu parintele, buluc in viata ta secunda de secunda. Pentru ca uiti de tine. Si eu uit de mine. Si ne frustram. Si trecem toate activitatile/ jocurile/ optionalele/ sporturile pe lista lui trebuie si ti-am stricat copilaria.

Si cand nu stiu ce sa mai inventeze, parintii se ajuta de colacul de salvare numit tehnologie. Ia de aici telefonul/ placa/ telecomanda de tv sau playstation sa pot sa-mi fac si eu treaba. Si uite, chiar si asa petrecem timp impreuna si nu trebuie sa fim separati nicio secunda!

Am cerut si parerea psihologului Emilia Popa:

Sa nu uitam, ca atat adultul si cat copilul, au nevoie de timp liber. Timpul liber al copilului nu consta in balet, karate, pian, fotbal si tableta. Acestea sunt activitati, iar timpul liber este… liber. Copilul isi organizeaza singur joaca, sintetizand experienta acumulata in timpul activitatilor. Acest timp liber este necesar dezvoltarii copilului, care poate invata din modelul celor din jur ca, timpul liber nu inseamna plictis si organizarea timpului in mod placute pentru sine.

Copilaria din vremurile actuale difera de copilaria de altadata. La baza schimbarii stau nevoile copilului si ale societatii, dar si resursele si vulnerabiliatiile acestora. Una dintre acestea consta in digitalizare. Spun resurse si vulnerabilitati, deoarece sunt pasi mici de la o valenta la cealalta. Sunt create jocuri, aplicatii, aparate destinate copiilor.

Pentru a fi o resursa este nevoie sa fie o decizie asumata, educata si constienta. Copilul sa petreaca timp determinat la anumite activitati, alese impreuna cu parintii, respectand indicatiile de varsta si acordand atentie specificatiilor de continut. Astfel, se dezvolta competente digitale, motricitate fina , organizare, strategie, limbi straine, coordonare ochi-mana etc.

Devine vulnerabilitate atunci cand copilul petrece timp nelimitat, facand activitati asupra carora parintii nu au nici un control. Nu respecta indicatii de varsta si continut, nu este o decizie aleasa si informata cu implicatii din partea adultilor. Chiar daca cel mic sta cuminte, oferind un ragaz parintilor (aceasta este o capcana), consecintele iti pot da de gandit. Spre exemplu, continutul adesea agresiv al jocurilor se va reflecta in comportamnetul copilului, la fel si limbajul, opozitionismul etc.

Este recomadata echilibrarea balantei prin crearea unui program armonios copilului. Poate sa imbine activitati placute si dorite de cel mic cu activitati utile si necesare dezvoltarii lui.

Copilaria din vremurile noastre nu se refera doar la digitalizare. Se refera la vocatie, talent, inteligenta emotionala, creativitate, descoperirea noului, provocare. Iar toate acestea pot deveni activitati de familie pentru petrecerea timpului liber si al vacantelor. Revine in sarcina parintilor sa organizeze toate acestea, in programul incarcat de zi cu zi al adultului.

Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

Pregatirea pielii pentru bronzul perfect

Sa fie varsta sau nu, dar de cativa ani m-a apucat grija de corpul meu. 

Rahitica fiind in primii ani de viata, grasuta bine pana in adolescenta, cu multe cure se slabire la activ, deformari de corp pe timpul celor doua sarcini, m-am prins la un moment dat ca cel mai mult are de suferit pielea. 

In urma cu mai bine de doi ani am descoperit un loc unde merg cu drag. Aici pot face miscare (Xbody), diverse proceduri de intretinere corporala (eu am incercat Dermocell, vacuum, radiofrecventa), dar si tratamente dermato-cosmetice. Cateodata merg cu regularitate, cateodata trag chiulul, dar sunt norocoasa ca am unde sa trag de fiecare data cand vine vorba de corpul meu. Iar fetele au mereu sfaturi bune la ele, mai ales ca eu niciodata nu-s multumita de bronzul cu care ma aleg dupa o vacanta la mare!

Inainte de a pleca intr-un concediu in care stim ca petrecem mult timp la plaja, trebuie neaparat sa pregatim pielea! Recomandarea noastra este sa faceti cel putin o impachetare, daca sunteti pe ultima suta de metri, urmata de un gomaj profesional. 

Noi facem impachetarea totala, de la gat in jos. Se aplica pe tot corpul o crema hidrofila, cu alge marine. Apoi se infoliaza membrele si abdomenul, dupa care se urmeaza programul indicat de tunelul cu infrarosu. Astfel vom avea o piele hidratata perfect.

Pentru scrub folosim o crema ce contine particule fine de samburi de migdale. Se exfoliaza astfel primul strat de piele, se curata toata pielea moarta si toate impuritatile!

Astfel, o piele bine hidratata si curatata va capata un bronz uniform, care poate dura mult mai mult.

Toata pregatirea aceasta nu dureaza mai mult de o ora” (Laura Nicolae, manager Fitexpert

Eu as mai adauga sa nu uitam de protectia solara!

Recomandare mea se afla, deocamdata, in strada Raspantiilor nr 17. Cand se vor muta la casa mai mare, eu ma duc dupa ele!

Si cu toate aceste informatii stiute, dar mai ales aplicate, am pornit in prima vacanta din vara aceasta. 

Si parintii au de invatat de la copii

Momentul acela cand iesi de la psiholog si iti dai una peste frunte- pfoooa, oare cum nu m-am gandit la asta?!

LEICa parintii servesc drept model copiilor, e un lucru la care ne gandim zilnic cred eu, cel mai multi dintre noi. Ne gandim sa le oferim spre trait situatii in care ne-am dori sa ii vedem mai tarziu in viata. Daca e baiat, speram sa-l invatam sa fie barbatul sigur pe sine, capabil sa intretina o familie, sa fie stalp, dar si plin de tandrete in relatia de cuplu. Daca e fetita, ne gandim poate ca nu ne-ar placea sa o vedem ca sta intr-o relatie in care e abuzata, sa fie pe picioarele ei si sa nu depinda de nimeni. Si de multe ori cuplul pozeaza in relatia ideala in fata copiilor, partenerii fiind convinsi ca tot ce fac este spre binele micutilor. Dar copilul simte tot, chiar daca nu poate intelege si nu poate exprima toate trairile. Mijloace sa transmita ca s-a prins de ce se intampla si ca incearca sa inteleaga ce a cules din senzorial are cu nemiluita! Minte deschisa si ochi de vultur sa vedem ce se intampla cu propriul copil ne trebuie insa.

Sunt unii copii care isi aleg drept prieteni un anumit tip de personalitate. Desi nu au ce invata unii de la altii, nu se potrivesc la niciun joc, le displace parintilor cand povestesc anumite intamplari. Si totusi… Initial esti tentat sa crezi ca e varsta razvratirii si face fix ceea ce stie ca ar irita. Ba bine ca nu! Recreeaza, bietul copil, relatii din viata de zi cu zi, pe care le vede si le simte, in incercarea de a intelege protagonistii si de a-si da raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu si le pune. Copiii au nevoie de clarificari, de raspunsuri simple, au nevoie sa paseasca pe un drum netezit de ei insusi, pentru ca inca sunt adulti care cred ca “eh, sunt copii, ce stiu ei, oricum uita repede”!

Si hop, iata cu un arc peste timp ii duce pe cei mai curajosi dintre adulti in propria copilarie. Ramanem, sapam si luptam? Intepenim, ne blocam si nu mai intelegem nimic? Ne panicam, fugim si uitam?